Dacă încă mai credeţi că România funcţionează după principiul „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic”, vă înşelaţi. Suntem astăzi martorii înfloririi unei noi formule: să se schimbe, dar în mai rău!
O confirmă pe deplin povestea „recalculării, revizuirii şi regularizării” pensiilor militarilor (altfel spus, a pensiilor speciale), pe care Guvernul Boc a demarat-o în 2010 cu scopul declarat şi, totodată, cu convingerea – orgolios manifestată atât de premier, cât şi de Mihai Şeitan, pe atunci ministru al muncii – că introducerea acestor pensii speciale în sistemul public de pensii şi recalcularea lor va însemna o economie de până la 600 de milioane de lei la bugetul de stat.
După 2 ani de la aceste previziuni, realitatea ne bate pe umăr, arătându-ne că reforma a fost numai pe hârtie şi că, aşa cum ne aşteptam, socoteala de acasă nu s-a potrivit deloc cu cea de la piaţă. Aşa se face că, după recalculări, pensiile nu numai că au rămas la fel în proporţie de 80%, dar au mai şi crescut în unele cazuri, bugetul pensiilor speciale majorându-se cu 17% din 2010 până în prezent (de la 3.6 miliarde de lei în 2010 la 4.4 miliarde de lei în 2012).
Ca să nu mai spunem că pentru falsa „reformă”, au fost încălcate, rând pe rând, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Constituţia României, varii directive europene şi au fost sfidate decizii succesive ale Curţii Constituţionale privind principiul neretroactivităţii noilor reglementări. Crunt e că oamenii din spatele acestei reforme fabulatorii încă trăiesc cu impresia că a meritat.
Deputat Mugurel Surupăceanu
